N-Sporades 2013
Septembrie 2012

Sambata, 15 Septembrie

Dimineata ajungem in Volos, mai devreme ca niciodata, pregatiti pentru mult asteptata experienta. Barcile insa, nu sunt pregatite sa ne cunoasca, iar vremea este extrem de sfidatoare! Cine se astepta totusi la atata apa? Ploua in continuu de o zi intreaga, iar singurul nostru rasfat ramane o masa imbelsugata cu delicii de… apa! Ramanem in port pentru prima noapte, iar skipperul nostru promite sa ne dea trezirea intr-un cu totul alt peisaj.

Duminica, 16 Septembrie

Duminica dimineata ne trezim leganati de valuri. Ajungem intr-un mic golfulet – Trikeri– unde luam micul dejun pentru prima oara, in noua noastra familie. De acum ne leaga o experienta de neuitat sub steagul FunSailing, inaltat pe catarg. Pentru doua saptamani, suntem oamenii marii! Imbracam cu mandrie tricourile cu simbolurile expeditiei si ne insusim motto-ul: no bad mood! Si pentru ca ochim un pescar proaspat intors de pe mare, ne asiguram o cina exclusivista: un peste delicios (fara nume, pentru ca Oreste nu stie sa ne traduca) gatit la cuptor.

Soarele ne zambeste de sus si ne invita la balaceala. Ne dau tarcoale bancuri intregi de pesti, dornici sa ne deguste, de parca am face baie in apa minerala, nu alta! Din cand in cand dau un spectacol halucinant, zburand in sincron deasupra apei. Halucinam in continuare si suspectam o bucatica de lemn ce pluteste agale in jurul barcii noastre. Ridicam ancora si il adunam cu greu si pe Oreste, pentru a porni mai departe.

Skiathosul ne intampina camuflat intr-un nor cenusiu. Nu mai gasim loc la ponton si se anunta furtuna la primele ore ale diminetii. Acostam pe locul de ferry, cu promisiunea de a elibera inainte de sosirea lui.

Luni, 17 Septembrie

Luni dimineata ploua cu galeata. Suntem legati la ancora, in largul portului din Skiathos, pentru ca am eliberat locul ferry-ului (credeam noi…). Pe partea dreapta a barcii isi face aparitia o pata mare galbena. O fi o testoasa? Ne lovim de ceva sau suntem loviti? Ceva se scurge de la barca!

Aaaaaahhhh….ne-am usurat cu totii cand l-am vazut pe Liviu iesind zambitor pe punte. Ploua cu bulbuci…Paza de coasta ne transmite sa eliberam zona, pt ca ne aflam fix pe traiectoria ferry-ului! Atat de fugariti, ne mai bagam o data in port, sa realimentam cu apa. Liviu pescuieste mooring-ul, un peste din familia heringului – ne explica el.

Pornim spre un cer mai senin. Ploua cu soare. E deja mai bine… Scoatem si velele, cand si cand. Dinspre tarm vine miros puternic de pin. Valurile se intetesc si zburam peste ele. Pe incepatori ii cam ia pe nepregatite… La limita suportabilitatii, ajungem intr-un nou port. Skopelosul scaldat de soare arata mirific! Ulterior aflam ca fost spalat si el de rauri de apa mai devreme…Inchiriem masinute si dam un tur de coasta la apus, in cautarea faimoaselor plaje. Dora ne pregateste indeluuuu…ung asteptata cina cu specific indian: o delicioasa afrodisiaca Chicken Tickka Masala (ca si cand barca noastra nu ar fi avut destule motive sa se legene la noapte…).

Marti, 18 Septembrie

In Skopelos avem inca o noapte uda. Ploua de rupe si in zori. Golful are culoare maronie de la atata pamant scurs de pe dealuri. Ne trezim lenesi in dimineata asta. La fel si vecinii nostri seniori nemti care ne privesc suspect si ne tot numara.

Suntem trei barci sub steagul FunSailing si inca doua, cu totii romani. Vorbim cu ei in engleza, ca sa ne pastram avantajul de a intelege si ce mai spun in rest… Si ei ne vorbesc in engleza, doar ca Wulkie le imprumuta furtunul… pe germana si asa aflam ca au fost in Sibiu. Ups! Poate inteleg si ei romana!

Continua sa toarne si masinile pregatite pentru turul de insula se umplu cu apa sub ochii nostri. Baietii sfideaza vremea nemiloasa si fac dus cu spumant sub cerul liber, pe ponton. Ne luam inima in dinti si hainele de ploaie si pornim sa descoperim locatiile de vis ale insulei. Trecem prin paduri de pin si plantatii de maslini. Atacam un gutui si un smochin si ne hranim din natura. Sunt multe plaje tentante pe traseu dar cautam golful stancos cu bisericuta din Mama Mia. Cadrul natural in care e pozitionata iti taie rasuflarea. Malurile de roca impadurite de pini, deasupra carora se ridica aburii de dupa ploaie, par rupte dintr-un peisaj asiatic.

La intoarcere, ne oprim pentru baia de seara, in cea mai frumoasa locatie din Skopelos: Kastani Beach. Cer roz pastel, apa cristal, stanci albe si mult verde crud, compun tabloul nostru de apus. Intram la market pentru a completa proviziile, unde este frig ca la Polul Nord, dar cum altfel am fi putut aprecia temperaturile blande de afara, cu toate tonele de ploi cazute in ultimele zile? Stradutele inguste pietruite, cu case albe si magazinase cochete, ne imbie sa le luam la picior. Nu putem rezista tentatiei de a descoperi unde duc. Ne culcam tarziu, dupa lungi dezbateri, goniti de pe punte evident… de ploaie!

Miercuri, 19 Septembrie

Prima dimineata cu soare! Parca altfel ni se deschid ochii… Mirosul cafelei proaspete facute de Dora se raspandeste prin toate coltisoarele barcii. Ne rasfatam cu smochine si biscuiti cu susan si pornim nerabdatori sa facem o baie.

Gasim un golf cu o grota si inotam pana in adancul ei, unde apa este luminata de dedesubt. Oreste se scufunda si trece prin deschizatura, in partea cealalta a stancilor. Ne viziteaza pe barca echipajul lui Horica si facem un photoshooting cu sirenele lui. E rost de petrecere si ne refugiem intr-un golf numai al nostru pentru a ne destrabala. Pe drum avem spectacol cu delfini. Oreste si Dora se arunca in apa sa inoate cu ei, doar ca delfinii nu vor sa inoate cu Dora si Oreste. Mai ales ca au ceva treaba pe la mal si ii privim lung cum fug in salturi. De atata entuziasm, fotograful era gata sa ne arate exercitiul cu om la apa…doar ca aici camera era elementul cel mai important de salvat.

In golful nostru privat unim barcile sub semnul siglei Mercedes in ultimele raze de apus si ne pregatim de petrecere! Golim multe sticle de vin si jucam un joc de socializare, de unde aflam multe picanterii. Toata Kira rasuna de chicotelile noastre. Noroc ca e arida si pustie. Suntem chiar in mijlocul salbaticiunii. Lansam lampioane si felinare pe apa, care plutesc pe langa noi toata noaptea. Putin inainte de rasarit, totul este atat de calm…Se mai aud doar greierii si sforaiturile lui Baloo, care doarme pe punte. Marea pare de gheata!

Joi, 20 Septembrie

Soarele ne trezeste placut. Deja nu mai e o surpriza… Capitanul ne aduce un buchetel de salvie de pe mal, sa ne inmiresmam cabina. Pornim la drum pentru ca se anunta vant bun de navigat. La micul dejun, Oreste ne prezinta tortul cu Nutella: sandwich-ul cu crema de ciocolata intre doua felii de paine americana, ca blat. Spalam puntea si umflam panzele. Noroc ca mai sufla Liviu in ele, ca altfel ne miscam cam lent…

Ne rasfatam in soare pe barca si facem baie intr-un alt golfulet numai al nostru, pe acordurile lui Bob Marley. Ah ce atmosfera… Cu greu ne adunam sa pornim spre Alonissos. Aici acostam in Patitiri, unde vom ramane pana a doua zi. Toata insula e plina de un parfum ca de tei – floarea noptii ii spun ei. Ne motorizam cu totii, pentru ca avem timp de bantuit.

Urcam pana pe varf, in Orasul Vechi. Are un farmec aparte, cu casutele traditionale si terasele cu panorama spre apus. Ne imbie la o cafea si facem planul sa ne luam aici micul dejun. Reveniti la baza, refacem proviziile de vin, pentru ca se anunta o noapte furtunoasa – Beaufort 8. “Better safe than sorry”, cum zice Captain Wulkie! Ne e cam groaza, dar capitanul ne linisteste: suntem bine ancorati, iar vantul va bate dinspre uscat. Si doar uscatul nu vine peste noi! Cinam la o taverna chiar in buza marii, ocupand cam toata terasa. Incercam sa ne organizam pentru o trezire devreme, ca sa vedem cat mai mult din insula si nu stim cum sa mai castigam niste timp. Poate luam micul dejun chiar din noaptea asta… Posibil si cafeaua?

Vineri, 21 Septembrie

Vant nebun! Parca vremea vrea sa ne treaca prin toate starile posibile in expeditia asta! Pana se mai potoleste, avem timp sa vedem plajele de pe sud. Facem o baie la supeba Krisi Milia si mancam numai bunatati la terasele din Steni Vala. Este sezonul zarganului dar ne tenteaza si caracatita proaspata, iar calamarul este incredibil la Tassia’s Kitchen! Irinuca si Mihai sunt faultati un pic de scuterul naravas, dar trec repede peste incident.

Ne luam inima in dinti si ne aventuram in vant si valuri, pentru a ajunge inapoi in Skiathos, unde deja a sosit echipajul de schimb pentru saptamana a doua. Unii dintre noi savureaza din plin ultimele momente de sailing din sezonul asta, visand deja la o urmatoare aventura pe mare… Navigam cu vele si facem prima volta. Alex trebuie sa fie extrem de fericit! A visat toata saptamana la momentul asta si se afla chiar la timona.

Cu totii suntem intr-un extaz pentru ca e o senzatie magnifica! Beti de fericire, cantam pe punte si luam valurile in fata la propriu. Privim cum soarele apune la orizont, dupa insulele de o forma definita de Liviu ca fiind doi sani imensi. Ce final grandios, dupa o saptamana de sailing in care vremea ne-a trecut prin toate starile posibile! Pe inserat, acostam in portul din Skiathos, care iluminat, pare altul acum. Ne adunam cu totii pentru cina la terasa Dionissos si simtim pentru prima oara pregnant, ceea ce se cheama: rau de uscat.

Sambata, 22 Septembrie

Sambata dimineata ne trezim pe o vreme superba. Ce inceput frumos pentru echipajul din saptamana a doua! Ne reunim cu totii si pornim sa vizitam celebrele plaje de pe insula. Koukounaries este rezervatie naturala si poarta distinctia Blue Flag.

Dupa o saptamana in care am vazut atatea locuri frumoase, parca nu ne mai lasam cuceriti asa usor… Mergem la Banana Beach, unde atmosfera de relaxare totala si muzica buna sunt irezistibile. Delicioasele Strawberry Mojitos, negociate de Claudia de la 10 euro la 5, curg cu zecile si facem o petrecere pe masura incheierii unei saptamani extraordinare de sailing si a unui concediu minunat.

Nu ne mai dezlipim de aici pana nu vedem soarele apus. Ne intoarcem la barci pe un drum de pamant, ce urmeaza linia coastei si ofera privelisti spectaculoase ale plajelor salbatice de pe nord. Suntem doar noi si natura pe aici. Inghetati de vantul de pe motoare, ne zgribulim pe barca, sa ne incalzim la un pahar de vin. Pentru unii dintre noi, este ultima seara si ne desprindem cu greu de Erika si echipajul ei minunat. Lasam in urma cu ea, o bucatica din inima noastra…

Articol semnat Alexandra Z.

Drepturile asupra acestui text apartin in integralitate autorului. Astfel, acest text este protejat de prevederile legislatiei din domeniul drepturilor de autor, iar orice utilizare, publicare, modificare sau duplicare a acestui text, fara acordul prealabil expres, exprimat in scris, al autorului este interzisa si va fi sanctionata in conformitate cu legislatia aplicabila.