Spring Break in N-Sporades 2015,
Jurnal de bord “Paris”, by Buru
16-23 Mai 2015

SKIPPER: ROZZO / CO-SKIPPER: MALONE / CREW: LUCI, BURU, MISHU, IOANA, TEDI, CARMEN, DANIELA

Vineri, 15 mai

La 18:00 incepem sa umplem incet-incet parcarea, deja stiuta, din Titan. Se creaza forfota in asteptarea celor 2 autocare care veneau de la Brasov ca sa ne imbarcam. Toata lumea este nerabdatoare. Apare si Perju, noul tatic care, de aceasta data, este nevoit sa dea „skip” aventurii. Ne bucuram de revedere, ne alimenteaza cu cafea Bristot sa incepem diminetile frumos, asteptam si ultimii intarziati si ne strangem pentru poza de grup (pe care Rozzo si Mishu reusesc sa o rateze). Ne repartizam in autocare, Perju ne face cu mana, cu regret, din parcarea acum goala si pe la 20:00 pornim la drum.

Sambata, 16 mai

Dupa aprox. 15 ore pe drum, cu nu mai stiu cate opriri la pipi, tigara, papa – 3 portii de cartofi prajiti Mc Donald`s dupa care a asteptat tot autocarul, Felix fiind nevoit sa ii imparta cu toata lumea, film, motaieli, rasete, ajungem in marina din Volos. Ne reunim cu restul gastii venita cu masinile personale si aflam cum Horix si Popix au reusit sa piarda avionul, golindu-si buzunarele de banii pentru inca un concediu FunSailing.

Suntem nerabdatori sa facem cunostinta cu cea care urma sa fie casa noastra pentru urmatoarele 7 zile: Paris, un velier Bavaria 46, cu care Rozzo, Mishu, Luci si Tedi erau deja familiarizati de anul trecut. Rozzo, Malone si Mishu fac check-in-ul, Tedi si Luci fug la cumparaturi iar noi, fetele, dupa ce bagam un bine meritat gyros, ne asezam cumintele pe bancutele din port, prinzand primul bronz din acest concediu, fara sa ne dam seama.

O parte de gasca FunSailing Spring Break 2015

Nu mai tragem la sorti ca alte dati, skipperul propunand repartizarea pe camere, dupa ce se asigura ca toata lumea este ok cu alegerile. Face un scurt instructaj pentru cei care se afla pentru prima data pe barca (imi amintesc termenii aproape uitati: volta, tribord, dinghy, pupa, babord, chepenge, fendere, vinci, etc) si reusim sa plecam pe la 17:00 din port, sperand sa nu ne prinda noaptea pe drum.

Vant frumos, scoatem velele, prindem primul apus pe mare si ajungem in Trikeri, prima noastra destinatie, pe la 20:00.

O parte din flotila FunSailing in Trikeri

Baloo ne imparte tichetele de masa si ne dam intalnire cu totii pe terasa la Nikos, unde avem negociat discount de grup pentru meniul in regim de bufet suedez. Constat ca nu prea am ce manca (carnea si chiftelele nu imi fac deloc cu ochiul), pana apare prin fata mea o farfurie de peste prajit. Ne asezam la coada, comandam si asteptam si tot asteptam pestele, vreo 15-20 de minute, timp in care dau cu Tedi pe gat cateva shot-uri de vin alb, in timp ce Popix apare cu o carafa intreaga de vin la masa.

Dupa masa, Baloo scoate luminile de discoteca, gasim un laptop pe care Popix incepe sa puna muzica, pregatim supitele si facem un party spontan, asa de incalzire, pana dimineata. Se stia ca anul trecut prima seara a fost de odihna dupa drum si ne-a cam luat prin surprindere party-ul, care s-a dovedit unul foarte reusit dar cu repercursiuni. Ginul cu sifon, in loc de apa tonica (baietii cumparasera baxuri de sifon, in loc de apa tonica) pregatit de Tedi, imi pune capac si ma retrag in glorie pe la 3. Ginul avea sa ne urmareasca pe multi dintre noi si in urmatoarele zile.

Duminica, 17 mai

Ziua incepe frumos, la 9:00. Imi iau rucsacul in spate si o iau la pas pentru cateva poze. La terasa, Wulkie intruneste skipperii pentru un scurt meeting.

Skipper meeting

Se trezeste si Luci si plecam impreuna la pozat, sa ne “furam” cadrele unul altuia 🙂 Descoperim un drum prin padure ce duce la o manastire, unde nici el nu ajunsese anul trecut, si incercam sa surprindem cel mai bun cadru al zonei.

Vedere de sus, de la manastire, Trikeri

Ne intoarcem dupa o ora jumate de orbecait, hamesiti, si Tedi ne pregateste o salata greceasca, care arata genial, dar pe care nu am reusit sa o mananc, de rau ce imi era. De mare? Nu chiar. Mai mult de la betia de aseara. La ora pranzului, plecam spre Skiathos. Din pacate, nu se anunta o zi optima de sailing, este fix ce ne lipsea dupa o noapte grea: navigam vreo 7 ore cu vant din fata, nu reusim sa scoatem foarte mult velele, mergem mai mult pe motor, dormim, inghetam pe punte, mi se face rau, din nou :).

La timp pentru cina, ajungem printre ultimii in Skiathos. Agatam lantul ancorei de la barca Cristinei, facem cateva manevre, scoatem barca si intram iar. Majoritatea se bucura de revederea Mariei din Cluj, la terasa Crazy Spoon, care ne astepta, ca de fiecare data, cu bratele deschise. Luci i-a adus si un cadou dulce din tara. Aceasta urma sa fie prima masa greceasca mai serioasa, abia asteptam sa mananc caracatita. Alegerea s-a dovedit a fi printre cele mai bune. Am stins cu vin rosu din belsug. Dupa masa si un desert din partea casei pentru Mishu (restul am evadat la inghetata), Maria ne face cunostinta cu bucatarul (mare om, mare talent), care da drumul la aplauze, dans si hore. Wulkie il acompaniaza pe bucatar. Se lasa cu urcat pe mese si scaune.

Maria, la povesti cu crew-ul FunSailing – Taverna Crazy Spoon, Skiathos

O parte ne retragem pentru plimbarea de seara prin orasul linistit, iar ceilalti raman la povesti cu Maria si sotul acesteia, pana dimineata, la 3-4, sperand sa ne revedem la cafeaua de dimineata ca sa ne luam la revedere cum se cuvine.

Luni, 18 mai

Scurt cateva poze prin oras, o cafea la Maria, unde ne serveste sotul, schimbam adrese de mail sa le pot trimite pozele, incropesc un mic dejun rapid pe barca (scrambled eggs, mozzarella si masline), Malone face o cafea Bristot buna, Tedi si Rozzo mai fac cateva cumparaturi pentru strictul necesar, Mishu si fetele iau masa la terasa si fac un mic shopping si plecam.

Nu ne abatem de la traseul de anul trecut si ajungem in Agnodas, la apus. Luam cina la singura taverna din capatul pontonului. Mishu este pe lux si opulenta si nu rezista tentatiei homarului pe care il imparte cu fetele in timp ce noi, restul, ne rezumam la feta si midii saganaki, calamari prajiti si peste. Din partea casei, tzatziki si piure de cartofi cu usturoi. Parca ar mai intra si un desert, doua, care face inconjurul mesei.

Barcutele FunSailing ajung in Agnodas

Cina in Agnodas

Ce putea sa urmeze dupa masa? Doar nu siesta! Luci si Popix fac set-up-ul pe ponton, instaleaza mixerul, boxele, se scot luminile, cutiile de Rom si Cola, ne imbracam bine ca bate cam tare vantul si incingem pontonul pana dimineata, cand hainele zburau de pe noi una cate una. Pe la 5 lumea nu dadea semne de retragere prea curand, asa ca Luci isi strange sculele si da stingerea, spre disperarea Emiliei care isi exersa skillurile de DJ.

Marti, 19 mai

Speram ca aici sa facem poza de grup, insa o barca a ramas in Skiathos cu ceva probleme tehnice, iar 2 barci au plecat mai devreme. Lumina era oricum proasta, a concluziat Luci.

Barcile FunSailing in Agnodas

Plecam pe la pranz: vreme superba, vant cat trebuie, scoatem velele si mergem asa pana aproape de locul de intalnire cu restul.

Ne umflam in pene si vrem sa mergem pe vele pana aproape de golfulet, cand “ne moare la intrare”, cum s-ar zice: se opreste brusc motorul! Mishu se afla la timona, incearca cateva manevre de resuscitare impreuna cu Rozzo, socuri, dar nimic. Anuntam prin statie ca avem nevoie de ajutor. Toata lumea isi pastreaza calmul. Ne tot invartim pe loc incercand sa identificam problema si sa cautam solutii, cand se apropie de noi Nebunu, care ne arunca paramele si incepe sa ne traga. Inca putin si ne propteam in stancile din apropiere. Apar cu dinghy-ul si Baloo, Mitza si Horica. Rozzo suna intre timp proprietarul sa il anunte ce s-a intamplat: “Fuck the boat, hope you are ok!” este ceea ce razbate din difuzorul telefonului. Rozzo impreuna cu Horica detecteaza intre timp problema si o rezolva impreuna cu Nebunu: furtunul prin care se alimenteaza motorul cu motorina este sectionat de colierul metalic strans prea tare. Baietii il scot, il taie si il pun la loc. O bere pentru Nebunu (100 euro in Prosecco nu aveam), o bine meritata balaceala cu totii in golf, un scurt brunch pe barca si o intindem spre Steni Vala- Alonissos. Am scapat si de data asta 🙂

Aici emotii mari la acostarea la ancora, de asta fusese avertizat Rozzo din Volos si se temea cel mai tare.

Acostare extrema in Steni Vala

Ne pregatim stomacul pentru ceea ce urma sa fie cea mai copioasa cina din tot sejurul: salata ca aperitiv, platou imens de calamari gatiti pe gratar (am avut unul in plus, din partea casei), coaste de capra (de miel nu mai aveau), placinta greceasca cu feta si dorada (am luat la pachet, nu mai puteam duce). Vin aduce Tedi de pe barca: alb, roze, rosu, dupa preferinte. Locul este absolut demential, plin de verdeata, plante, flori, aduce foarte mult cu o sera sau o mini gradina botanica.

Taverna Tassia Cooking – Steni Vala, Alonissos

Dupa masa ne taram efectiv spre barca unde Tedi pregateste rapid un gin tonic racoritor la borcan (de data asta ca la carte) si ne indreptam catre destinatia ce urma sa gazduiasca primul pool party din acest sezon. Spre deosebire de anul trecut, petrecerea are loc la etaj si nu jos langa piscina. Lasam muzica din locatie sa rasune pana dimineata.

Ma retrag devreme, pe la 2-3, desi nu imi era somn, avand planuri mari sa prind rasaritul in cateva ore.

Pool party, Steni Vala

Miercuri, 20 mai

Il aud pe Luci si ma trezesc la 6.30, cu jumatate de ora inainte sa imi dea trezirea ceasul, panicata sa nu pierd soarele care rasare. Tedi si Rozzo facusera noapte alba. Inchisesera petrecerea pe la 5 dupa care au mers sa vada rasaritul de pe deal. Nici ca puteam incepe ziua mai frumos. O liniste de mormant, se auzea doar apa care se lovea de barci. Priveliste minunata, foc mocnind pe deal, in padure, cred ca am tras zeci de cadre. Linistea diminetii este spulberata de Spiderman si Superman, mascotele Paris, care se dezmorteau pe ponton. Filmuletul cu ei facut de Tedi face senzatie mult timp dupa si hotaram ca e musai sa apara in aftermovie. Incercam sa il mai tinem treaz pe Tedi pentru sedinta foto Bristot, care urma sa aiba loc la terasa de langa taverna.

Steni Vala, la rasarit

Spiderman si Superman merg impreuna ca Fun si Sailing

Plecam destul de devreme, deoarece vrem sa ajungem repede in Skopelos, sa inchiriem masini. Ii luam pe barca noastra si pe Ruxi si Rino, de pe barca lui Baloo.

In port, nori mari deasupra orasului, pare sa vina ploaia. Inchiriem 3 masini, ne repartizam si plecam spre Mamma Mia. Ploaia ne-a ocolit de data asta, si o caldura insuportabila ne prinde pe treptele ce urcau la manastire. Facem cateva poze sus, ne racorim cu o apa si o inghetata jos la terasa si o intindem spre Kastani Beach franti.

Mamma Mia, Skopelos

Atipesc o ora pe sezlong si ma trezesc la timp pentru a prinde un apus minunat. Cum ziua incepuse la rasarit, nici ca se putea termina mai bine. Cu “Mare albastra” pe fundal (multumirile merg catre Felix, care o tot stresase pe Popix cu melodia asta), ne strangem prosoapele si ne indreptam spre masini.

Apus de soare la Kastani Beach

Ocolim un pic, Malone gresise drumul, sperand sa ajungem direct la masa. Ne oprim la un supermarket deschis sa luam cele necesare pentru clatite. Cand ajungem la barca, agitatie mare: se infundase scurgerea de la una din bai. Aman dusul si ma apuc sa pregatesc cu Tedi cina: paste carbonara si clatite cu banane, asezonate cu un vinut bun. Ne lingem pe degete si ne bagam la somn cuminti, devreme, pe la 1:00, in timp ce rasunau hahaieli de pe celelalte barci vecine.

Joi, 21 mai

Dupa luxul de a dormi 8 ore, pregatesc micul dejun: oua ochiuri, mozzarella si rosii si Malone se ocupa ca de obicei, de cafea. Nu stiu altii cum sunt, dar noi aveam rolurile foarte bine definite pe barca. Pe langa datoriile de co-skipper, Malone era responsabilul cu cafeaua de dimineata, Tedi – bucatarul sef (Ismail, desi a refuzat sa isi cam poarte sortul), eu – asistent de bucatar (urmaream sa mai fur meserie), Luci, eu si Daniela – fotografii barcii, Mishu responsabil cu buna dispozitie, Carmen cu somnul (disparea subit in camera), Ioana cu apararea si cu plimbatul lui dinghy.

Ruxi cu Tedi dispar la cumparaturi si iau si tort pentru Carmen. Era Sf Constantin si Elena si doream sa ii facem o supriza.

A venit timpul pentru o noua destinatie de vis: plaja Koukounaris, asa ca ne grabim sa plecam printre primii. Luam alti 4 clandestini pe barca, pe langa Ruxi si Rino, ni se alatura si Felix si Anca (Maimuta), de pe barca Cristinei. Rasuna Parisul de muzica buna, desfacem sampania, scoatem tortul si incepem sa ii cantam “La multi ani” Elenei noastre, pe care am reusit sa o surprindem placut, nu se astepta. Felix se ofera cadou si baga un dans lasciv. Fetele se pregatesc apoi de plaja, iar Malone imi face o baie in bere sa ma bronzez mai bine, bere care este linsa apoi de Felix, ca nu cumva sa facem risipa.

Carmen Elena, sarbatorita pe Paris

Apoi se asterne linistea…Iubesc sailing-ul pentru ca iti da sentimentul de liniste, libertate, te deconecteaza total, reusesti sa renunti la telefon si sa te conectezi cu natura, nu mai tii cont de zile/ore, e un “Dolce far niente”.

Suntem printre singurii care ajung la Koukounaris, unde ne facem noi prieteni, cateva lebede. Restul raman la Lalaria. Brusc ne loveste foamea aia mare si Tedi baga 2 tavi mari de cartofi noi la cuptor. Baietii ne lasa cu dinghy pe plaja pentru cateva poze (mai mult pe vasle decat la motor), unde mai pierdem o ora-doua cu plaja, baie, leneveala, cumparaturi.

Koukounaris Love

FunSailing Friends

Ne intoarcem pe barca sa mancam, insa cartofii nu dau semne sa se coaca prea curand asa ca chef Tedi incropeste ceva rapid ca sa nu fie linsat de echipajul infometat. Bagam niste gustari, bataie mare pe mancare.

Nici nu terminam bine de mancat ca se aud prin statie baietii care ne anunta sa mergem in Golful Eleni, la nord de Banana Beach, sa ancoram sandwich acolo, datorita vantului puternic anuntat la Koukounaris. Pe drum, ma apuc de facut clatite, sa mai aline un pic asteptarea pana se fac mult asteptatii cartofi. Ajungem tarziu, pe la 20-21:00 si ne bagam intre Hori si Wulkie. Popix, care era la aparare, e ademenita de mirosul de clatite si ne face o vizita. Intr-un final, dupa 5-6 ore de stat la cuptor, se fac si cartofii, desfacem un vinisor si luam cina. Dupa masa mai stam la povesti un pic dar ne cam rupe vantul. Horica vine cu o super idee, imprumutata de pe alta barca, si ne ajuta sa prindem 2 cearceafuri, sa mai alinam alizeul. Ne bagam devreme la somn.

Vineri, 22 mai

Ne trezim cu cativa nori, soarele nu pare sa se zareasca. Wulkie ne anunta sa ne luam tricourile FunSailing (apropos, imi place mult verdele de anul asta) si ochelarii albastri si ne pregatim pentru filmuletul de grup pe care urma sa il realizam cu drona lui Carl. Wulkie il ridica pe Luci pe catarg pentru poze si eu fac slalom printre barci pentru pozele de grup, cu fiecare echipaj. Cred ca am ratat vreo 2-3 barci. Intre timp, iese si soarele.

Vedere de sus, din drona, cu flotilla FunSailing plutind in golfulet

FunSailing People

Mai stam un pic la povesti, facem o limonada, o luam pe Popix la bord si plecam din nou spre Koukounaris, unde unii dintre noi nu reusisera sa ajunga cu o zi inainte. Aici ne reunim si ne asezam intre El Nino (skipper Mitza) si Eleni (skipper Horica), limonada noastra transformandu-se in supitza, ajungand pe mainile lu` Pisi.

Koukounaris Beach

Mai lenevim un pic pe barca apoi dispar cu Luci la poze prin rezervatie, dupa rate, pauni si lebede.

VIP in Rezervatia Koukounaries

La taifas in rezervatie

Alt VIP

Se lasa seara si plecam spre ultima noastra locatie. Cativa dintre noi luam cina la taverna de langa port desi nu auzisem review-uri excelente. Dupa cina, urma sa inchidem Spring Break-ul cum se cuvine, cu un party reusit la cea mai tare locatie cu piscina si palmieri unde Luci reuseste sa convinga dj-ul sa dea “oldies, but goldies” pe mixurile lui. Ascundem sticlele de bautura pe sub masa si ne mai comandam cate ceva de la bar, ca sa nu bata la ochi. Primim cateva shot-uri din partea casei, apoi Pisi continua cu cate un shot de tequila pentru toate fetele (si Felix) pe plaja.

Sambata, 23 mai

Pentru unii petrecerea tine pana dimineata, de pe ponton direct in sufrageria unui grec unde ospitalitatea locala nu se lasa asteptata iar sticlele cu Ouzo isi fac aparitia pe beaturile iPad-ului lui Luci conectat la sistemul audio al gazdei. Dupa ce fetele se imprietenesc pe facebook cu simpaticul nostru grec (mare om, mare caracter) si sticlele se golesc, lumea se intoarce in marina pentru a ridica ancora spre Volos, unde trebuia sa ajungem la 9:00, sa predam barcile. Prindem ultimul rasarit pe barca, luam repede o gustare si ne intristam la gandul ca se termina asa repede. In Volos, baietii se grabesc sa faca check-out-ul, sa isi recupereze garantia si sa plece mai departe spre noua destinatie de sailing, Cyclades, in timp ce noi restul, ramanem abandonati in port, asteptand batuti de soare, autocarele. Mai bagam o cafea si un gyros la micul dejun si ne imbarcam in autocare pe la ora pranzului. Oprim la Spaar pentru ultimele cumparaturi: ulei de masline, feta si masline, si ne inarmam cu rabdare pentru lungul drum inapoi spre casa. Dupa 3 filme pe autocar, niste supitze apa chioara, ca se terminase alcoolul si cateva reprize de somn incomod, ajungem la 4.30 la Unirii, destinatia finala pentru cei din Bucuresti, autocarele urmandu-si drumul mai departe spre Brasov. Adormiti si obositi, uitam sa ne luam la revedere si ne urcam in taxi cu un gust amar si cu gandul la urmatoarea aventura FunSailing. S-a mai dus una, dar a adus cu ea multe amintiri frumoase.… Pe curand!

Rasarit de soare in drum spre Volos

FunSailing People

Drepturile asupra acestui text apartin in integralitate autorului. Astfel, acest text este protejat de prevederile legislatiei din domeniul drepturilor de autor, iar orice utilizare, publicare, modificare sau duplicare a acestui text, fara acordul prealabil expres, exprimat in scris, al autorului este interzisa si va fi sanctionata in conformitate cu legislatia aplicabila.