Marea Ionica, Septembrie 2011
Plecarea: 10, 17 si 24 Sept. din marina Lefkas
Pasageri: 44
Ambarcatiuni: Sun Odyssey 45 “Nena” (skipper Hori)
Sun Odyssey 37 “Elixir” (skipper Wulkie, Baloo)
Bavaria 40 “Black Pearl” (skipper Tavi)
Ruta sapt 1: Meganisi, Ithaka, Kefalonia, Lefkada – 95 nm
Ruta sapt 2: Meganisi, Lefkada, Kefalonia, Ithaka, Lafkada – 100 nm
Ruta sapt 3: Antipaxos, Poaxos, Corfu – 140 nm
Jurnal de BalooBord
by Adi Nartea
Ma suna Baloo si imi zice “hai pe barca” iar eu ii zic ca nu stiu ce sa zic, ca e in septembrie, ca atunci incepe treaba si ma mai gandesc… Ma suna a doua oara si imi zice “hai pe barca” iar eu ii spun ca s-ar putea, ca am vorbit cu Alina si si ea ar vrea sa ne facem o vacanta frumoasa si inedita, ca am cam slugarit si muncit si ne-am cam stresat toata vara, in loc sa ne cheltuim banii pe la Mamaia si Tataia… Ma suna a treia oara… si imi spune fara sa ii dau vreun raspuns concret, “plecarea e pe 16 septembrie, daca te descurci cu masina e ok, daca nu gasim noi o solutie, ideea e sa fiti Sambata pe 17 in LEFKADA, Grecia pt ca ridicam ancora!”
M-am supus, ce era sa fac…
Ne-am urcat in masina si ne-am pornit la drum urmand sa ne intalnim cu celelalte masini undeva prin Thessaloniki, acolo unde ei si-au petrecut o noapte deja impreuna. Sambata dimineata eram intruniti pe veranda hotelului, ne asteptau cu cafelutza… dupa acest mic pit-stop am continuat drumul catre Lefkas/Lefkada unde urma sa incepem o amintire.
Am ajuns, ne-am parcat, am transferat bagajele pe barca. Nu e foarte mare da nici mica, cam cat 3 masini puse cap la coada pe lungime si este alba 🙂 ne-am impartit pe camere… 2 cate 2 iar unde era dragostea mai mare chiar si cate 3 🙂 sau cat cuprinde…
Acum sa va explic un pic despre barca… pe langa pozele pe care deja cred ca le-ati vazut… este un puzzle de spatii de compartimentare, o inventie modulara dusa la extrem, este intruchiparea eficientizarii spatiilor si ergonomia ergonomiilor, acolo poti sa te muti cu un intreg apartament sa folosesti fiecare spatiu sa iesi din barca si sa te intrebi unde naiba au incaput toate… dulapurile, frigiderul si sifonierul din apartamentul tau, s-au golit, tot ce conteaza acum e sa ai memoria buna sa iti aduci aminte unde ai pus incarcatorul de masina al telefonului… pt ca da, ai prize de 12 V in fiecare camera.
Inca o data, eu va povestesc aici lucruri care nu se vad in poze… desi se vad multe lucruri in poze… dar ca sa va faceti o idee de ansamblu, am sa va povestesc cum era o zi pe aceste barci… da am zis bine ACESTE… da eram 3 barci… am omis asta nu?… ei nu-i nimic…
Deci dimineata strangeam tot de pe punte, pregateam velele si echipamentele de sailing, inchideam hublourile, dadeam palme celor care inca erau mahmuri sau dormeau…, urlam tare, deschideam o bere si ridicam ancora… toate in aceasta STRICTA ORDINE… apoi ridicam fender-ele si Capitanul/Skipper-ul cu maiestria-i deja consacrata ne punea in curs spre alta destinatie mai mult sau mai putin turistica dar plina de mister si de “lupi de mare” mai mult sau mai putin modernizati…pe scootere… spre locuri uitate de vadul mare de turisti aproape virgine sau daca nu virgine, tratate cu respect si selectivitate.
Mergeam asa pe mare cam 3, 4 sau 5 ore, ne opream in lagune si golfulete frumoase, faceam baie, snorkeling si alte sporturi nautice extreme, apoi ajungeam aproape pe inserat in alt portuletz grecesc cochet micut si linistit… linistit pana andocam noi pentru ca eram atat de entuziasmati si haiosi incat deveneam putin galagiosi… si acolo in micul portuletz incepeam sa exploram imprejurimile, fie pe scootere, fie pe jos, fie cu cate un pinguin in ataj fie in cate vreo fantana arteziana ornamentala frumoasa de la intrarea in marina… daca vi se pare ciudat ce am zis adineaori, trebuie sa ma explic: erau seri in care, din inertia lui Bahus, singuratate si/sau simpatie pt pinguini, unul dintre noi s-a decis sa imprumute un Pinguin de placaj in marime naturala, de la un magazin foto, sa petreaca cu noi.
Inainte insa luam cina la vreun restaurant specific unde… trebuie sa fac o paranteza apropos de cina la restaurant… Suna prea pompos. Ca spirit, era mai mult decat atat, ca si conditii, era normal spre sincer… dar de cele mai multe ori mancarea era facuta cu suflet, cu pesti marinati in miere cu stafide, cu dovlecei copti si vinete mandre, cu iaurtul acela gras cu topping de miere…v-am lasat “gura apa”? E bine…
Asha, revenind la paranteza… intr-unul din periplurile noastre pe scootere de exploratori amatori, ne-am oprit la un restaurant uitat de lume, gol si pustiu… eram un pic infrigurati dupa o zi intreaga de alergat pe serpentine aratoase de pe coasta si ne-am asezat la masa, eram vreo 15 oamnei, a venit patronul cu meniuri si cand am inceput sa ii spunem ce am vrea, adica fiecare cu pretentii cosmopolite, a intervenit el calm, patronul, zambitor si elegant pe genul, “nu mai bine va fac eu un platouash”? Cand am auzit aceste cuvinte, am respirat usurati ca nu mai trebuie sa cerem explicatii despre fiecare tip de mancare si o sa ne lasam total dusi de om… si a inceput sa incarce masa cu tot felul de legume fierte, prajite, umplute, sote, cu tot felul de souflaky dovlecei, zacushti, vinete, sarmalute specifice…. de toate…. am mancat ca Robinson Crusoe la mama lui acasa dupa naufragiu, a fost genial, plin de gsturi si incredibil de bun… dar lucrurile nu se terminasera… a venit un desert… ceva simplu dar atat de eficient si atat de bun incat literalmente am lins blidele… sunt si poze dar alea nu le putem arata… e vb de imagine 🙂 )) era iaurt cu miere… ATAT…. doar atat… dar era acel iaurt al lor…. ACEL IAURT… da stiu ma repet, dar credeti-ma, Merita!
Dupa care tot pe scootere ne-am intors la barca. Gata paranteza… ah, am uitat sa va spun ca de la masa aceea am asistat la splendoarea violenta a unei furtuni puternice care se indrepta spre noi… si care a trecut pe cat de violent pe atat de repede. Vedeam cum se pravale o patura groasa de nori negrii peste dealurile din fata noastra si cum soarele mai incerca sa strapunga vata neagra printr-o gaura care s-a inchis atat de repede pe cat de repede a inceput sa fulgere… Blitzuri de parca eram la Cannes… am stat acolo si ne-am bucurat de ospitalitatea gustoasa a patronului de restaurant, pana cand a trecut… si prin racoare si inserat, ne-am intors la barci…
Buuuun, revenim la prezentarea generala. Dupa ce mancam copios ne strangeam pe barcile noastre, pe ponton, sau chiar in barca… deschideam una, doua trei sticle de vin si incepeam sa filozofam ieftin si sa glumim bogat… sa ne jucam cu pinguini si fantani arteziene… ziua se incheia undeva pe la 1, 2 noaptea cand adormeam cu zambetul pe buze… doar sa ne trezim a doua zi de dimineata sa o luam din loc sa descoperim altceva…
Cam asta e cadrul general in care se desfasuaru zilele noastre de concediu… dar fiecare zi a avut ceva specific locului unde acostam… dar astea sunt povesti la randul lor si nu as putea sa le dezonorez spunandu-le pe scurt… nu am sa va povestesc acum cum Shendrea a aflat cu stupoare cum adancimea poate scadea brusc de la 26 la 3 metrii, sau cum acelasi Shendrea a testat elasticitatea unei scanduri/punti de trecere… nu am sa va povestesc cum mergeam prin padurice in cautarea unei comori descoperite pe o harta veche lasata de alti oameni jucausi, nu am sa va povestesc de voltele si fluturii pe care le faceam atunci cand aveam vant, sau interminabilele ore de plaja dulci pe burta barcutei, nu am sa va povestesc de apa cristalina si transparenta prin care puteai sa vezi o sirena cum isi schimba solzishorii de la 200 metrii departare… nu am sa va povestesca aici nimic din toate acestea… poate daca ne vom intalni, le voi povesti cu drag…
Un singur lucru pot spune…
FunSailing it’s all about fun…
Am ajuns zambind pe barca si am plecat razand… asta a fost starea mea, a noastra a tuturor in acest sejur… si acum zambesc cand ma gandesc cum a fost si abea astept sa fie din nou…
…si ma suna iar Baloo si imi zice… “vii pe barca?”
din ciclul: “Jurnal de BalooBord” de A.N.